Cum si de unde iti extragi subiecte pentru blogul business

Prima pagina din Google e privita ca un corn al abundentei. Esti acolo, asta ar inseamna nu doar ca existi, ci si ca te vei umple de bani?!  “Nu ma intreba cum am facut primul milion” devine in online “Nu ma intreba ce-am facut sa ajung pe prima pagina a Google”. Oare chiar asa sa fie? Indeplinirea algoritmilor Google duce automat la useri care scot bani din buzunar si mi-i dau mie?
Read more …

Retelele sociale tind sa excluda socializarea

Ce scriu acum are legatura cu articolul anterior. E vorba tot de retelele sociale care au inceput sa-si piarda – culmea – caracterul social. Asta datorita faptului ca, in ton cu vremurile, oamenii au fost interesati mai mult de cantitatea celor din listele de prieteni, si nu de calitatea lor.

Ai fost tentat sa ai multi friends pe Facebook sau followeri pe Twitter. Incet-incet,  te-ai trezit ca pe contul tau ai si colegii de liceu, si seful in fata caruia vrei sa pari un tip sobru si profesionist. Plus fata pe care vrei sa o impresionezi. Te-ai cam purta cool cu vechii prieteni,

Read more …

Cei care cred ca au descoperit reteta promovarii gratuite pe retelele sociale promoveaza o forma de autism

Rationamentul lor e simplu (simplist, de fapt). Au descoperit una dintre retelele sociale majore (Facebook sau Twitter in 99% dintre cazuri) si incep sa adune “prieteni”. Isi strang vreo cateva sute-mii, dupa care incep sa-i bombardeze cu mesaje sau/si linkuri. Se promoveaza orice, de la un produs anume pana la articolele de pe propriul blog. E considerata de multi a fi o metoda gratuita si eficienta de a-ti face publicitate.

Lucrurile stau insa cu totul altfel. Read more …

De la continut relevant la peltea textuala

Citeam azi despre o statistica TopRank din care am aflat ca in ultimul an, 95% dintre cei care au inclus in mixul de comunicare un blog business au facut-o pentru a-si imbunatati plasamentul in cautarile Google (sau alte motoare de cautare, daca exista ).

Personal, sunt foarte suparat de cum au inteles onlinerii expresia “content is the king”.

Read more …

Marea creveteala

am inecat fara mila o mana de creveti in feteasca neagra, i-am uscat apoi cu sadism in ulei de masline, le-am dat cu tabasco pana le-au dat lacrimile si apoi i-am amestecat cu legume din alta poveste – doar ca sa-mi bat joc de natia si cultura lor. la final i-am mancat ca un capcaun razbunator ce ma aflu, ca alta data sa nu-mi mai apara in fata cand imi fac plimbarea de seara printre rafturile din real. un nume epifanic, intre noi fie vorba…

Deliverables pentru posteritate

Mioritza e in siguranta pe Facebook

Ieri, pe nepusa masa, dau peste urmatoarea “stire”

Am stat hamletian cu mausul in aer, bulversat de alternativele din fata mea: sa dau sau nu join?

Ma gandeam ca grupul asta poate suferi in timp un rebranding foarte firesc, si sa se numeasca “GRUPUL CELOR CARE AU FACUT SEX CU UN BERBEC”. Asa ca mai bine nu dau join.

Mi-a mai trecut in cap ca e foarte posibil ca daca dau join sa imi gasesc scris pe usa “afara din ghencea, mincinosule!”. Iar nu e indicat sa dau join.

In plus, ma mai gandeam ca daca dau join ACUM, ar trebui sa dau JOIN tuturor grupurilor noi care ar clama “NU AM FACUT SEX CU O VRABIE”, “….CU UN CAINE”, “…CU UN CASALOT” si tot asa. Caci altfel, daca as da join la cei care nu alea-alea cu oaia, si nu dau join la cei care nu alea-alea cu gastele, o sa se spuna: AHA! Deci de-asta imi esti, you Goose Fucker! Altfel, de ce ai dat join la ala cu oaia  si la asta nu?!

Bine, intre noi fie vorba, decizia a fost mult mai usor de luat. Insa voiam sa fac un rationament mai amplu, sa nu creada cumva vreun berbec ca am prejudecati impotriva orientarii lui sexuale.

Vorbim.

Update: Personajul din imagine, a carui identitate am tinut s-o protejez, e un tip care face marketing online. Si o face chiar foarte bine.  E usor de inteles de ce prezenta lui pe orice fel de grup e nu doar indicata, ci si necesara. Omul din asta traieste. Asta ca sa nu mai apara comentarii rautacioase legate de el :p

Sase, vine popa!

Am vazut acest banner pe un site tech. Imaginea lui Steve Jobs tinand in mana iPadul, ultimul copil al familiei Apple, a trezit in mine sentimente contradictorii.

Steve e imbracat in negru. Cu un guler la jumatatea gatului. Ca un popa.

Si tine in mana ceva ce seamana a icoana. Ceva ce ESTE o icoana pentru milioane de useri.

Care ar fi sarutata evlavios de insi care  imediat dupa aceea i-ar pupa si popii poala.

Departe de mine gandul ca postura ar fi studiata.

Insa nici n-as baga mana in foc ca n-ar fi.

Marea Trecere

O planeta anonima se vede cu planeta Pamant. Si-i zice:

-Salutare, surioara! Ce mai zici, ce mai faci, ca nu te-am vazut de vreo cateva milioane de ani…

-E…ce sa fac…nu prea bine…mi-au iesit niste Homo Sapiens…

-Stai linistita, draga! Nu e nicio problema, o sa treaca…am avut si eu…

Nesiguranta zilei de maine

Observ ca, pe masura ce inaintez in varsta, tot mai putina lume ma contrazice.
Probabil, multi dintre cei cu care intru in dialog au obosit sa dezbata argumentat.
Oricum, nici prin cap nu-mi trece ca brusc, peste noapte, am devenit fie oracol,
fie nebunul cu care nu e bine sa te certi. Dincolo de toate astea, la cei treijde de
ani si un pic ai mei, am observat ca cel mai mult ii socheaza la mine lipsa lucrurilor sigure (cum ar fi, la gramada -
casa, masina, copilul-nu neaparat in ordinea asta) si, deopotriva, relaxarea cu care eu as privi
aceste carente majore, zice-se. Doar cativa din generatia certitudinilor
(40+ in Bucuresti, in provincie incepe de la 25+, odata cu aparitia copilului)
indraznesc sa ma intrebe, cu o jumatate de gura:
“cum pot trai asa, fara nimic sigur in viata ta?”
Si am raspuns si eu cam tot cu o jumatate de gura, cu argumente inteligibile pentru target (ba ca-i criza, ba ca inca sunt tanar etc).
Am raspuns asa pentru ca nu vreau sa descurajez total pe cei care ar indrazni sa-mi puna o intrebare, ca altfel
m-ar fi trecut la categoria nebuni de legat.
Va spun insa voua- cred ca tot ceea ce e sigur in viata miroase
a moarte. Miroase a cel mai “cert” lucru din viata asta. Mi-e al naibii de clar ca certitudinea asta ultima
a infestat cu putregai toate celelalte certitudini, cu atat mai amorfe cu cat pot fi evaluate in bani.
Si nu pot sa nu ma intreb – oare atunci cand voi fi inconjurat, iremediabil, de certitudini de tot felul,
ba, mai mult, cand le voi vana cu inversunare, in ce cheie le voi mai decoda, in asa fel incat sa nu ma cert cu mine insumi ?!

Pana una alta, maine nu-mi iau masina, casa nici atat. Dar poate o sa ascult vreo melodie aparte, o sa citesc vreun rand memorabil, poate o sa ascriu chiar eu unul. Sau poate ca nu. Dar gandul asta imi da senzatia ca miros al naibii de bine!