Lipsa zaharului naste monstri

Dana, acum cateva secunde. “Ba, cum se numeste vioara aia cu care canta Tomescu, ca am un lapsus. Agapitos? A, nu. Ce prostie am zis:)) A-hahahahaha!” si rade singura minute in sir. Cred ca misterul feminin are doi veri buni: inexplicabilul si lipsa zaharului.

Atunci i-am luat pe toti la palme

“De ce naiba n-ai ramas la Barcelona??” cred ca i-a zis palmasul. Pep, din cauza unora ca tine imi place din ce in ce mai mult boxul.

P.S. Ma intreb daca Pep ar avea curaj sa il pocneasca si pe Schweinsteiger. Sau chiar si pe Ribbery. Mda, nici eu nu cred ca i-ar fi prea bine. As vrea sa vad totusi un meci intre Guardiola si Meme Stoica pentru titlul european de mitocan la categoria grea. Centura fiind la Meme, evident…

Azi, de fapt ieri

Azi am imbatranit. Dar nu ma refer la batranetea fizica, aia cu probleme la incheituri sau oase. Din punctul ala de vedere sunt deja pensionar. E vorba de o decizie pe care am luat-o azi, intr-un final. O decizie care ma contrazice total.
Am fost la un concurs de tir cu arcul pe un traseu extrem de abrupt. La pauza dintre runde am simtit ca glezna stanga (luxata de 2 ori in ultima saptamana) – e epuizata in proportie de vreo 70%. Un procent cantarit indelung, singur in parcare. Si am decis sa abandonez concursul. Rational, matur? Asa o fi – doar nu-mi aduc aminte sa fi ratat vreodata ocazia de a fi foarte aproape de o limita (mai ales de natura fizica, recunosc) si sa nu incerc sa o depasesc. Marturie stau zecile de contuzii/taieturi/cusaturi/entorse/tendinite/rupturi/fisuri etc. Marturii ale esecurilor, mai degraba. Fiecare insa a fost un castig in alt plan, dar asta e o alta discutie.
M-am urcat batraneste la volan si am plecat spre ai mei. Stiam exact cum o sa imi zambeasca ala micu. Castigasem mai bine de o jumatate de zi. Cel putin.

Punguta de doi bani

“L’écrivain est libre, selon les exigences de son style, d’accepter ou de rejeter les prescriptions grammaticales… Nul grammairien n’a jamais su écrire… Les seuls lois auxquelles il faut se soumettre sont les lois de l’harmonie.”
(Flaubert)

Intre noi fie vorba, n-am vazut in viata mea un ansamblu mai armonios ca asta din poza de mai sus.

Pilda cainelui risipitor

” Cainele asta a aparut acum vreo cativa ani, nu stie nimeni de unde a venit, al cui e sau cat e de batran. Cert e ca isi face treaba ca un caine de paza. Tata povestea tuturor cu mare mandrie cu ce caine s-a procopsit, parca îl fătase el, hehe. Asta pana cand i-am zis sa-l ducem la veterinar, sa-l deparaziteze, sa ii dam si cu niste picaturi de purici si capuse…Ce sa fac?! mi-a zis tata. Ce, e cainele meu?! Sa-l vaccineze stapân-su!”

Alba-neagra

Foarte tare tipa, cum reuseste ea sa palmeze ditamai damigeana de Perwoll. Cum, nu a palmat-o? Atunci de unde naiba a aparut?! Aaaa…abia acum m-am prins!

 

Stii de ce dai share

Ai un pret bun, ce-ai face sa il scoti in evidenta? Eu as face o reducere inexistenta si as lasa lumea sa imprastie mesajul. Dar pretul sa fie chiar bun, atat de bun incat sa sara in ochi oricui e in target.