Poate nu merita

Poate iti e gandul la textul ala pe care trebuie sa il predai si tu nu ai habar cum sa il incepi macar. Poate ca de vreo doua luni te tot gandesti la cum sa scapi de poluarea din apartament, macar de aia fonica, dar toate solutiile costa enorm. Poate te doare spatele si te-ai umflat de clorzoxazona si ibuprofen care banuiesti tu ca nu-si mai fac efectul. Poate banii aia pe care urma sa ii primesti nu ii vei mai vedea in veci. Poate n-ai mai dormit 4 ore fara intrerupere de saptamani intregi. Poate aluia mic o sa ii treaca episodul febril fara sa fie nevoie sa recurgi la antibiotice. Sau macar nu la de-alea puternice. Poate pediatrul se inseala si ala mic nu e predispus la probleme respiratorii. Poate nu ti-a mostenit problemele digestive. Poate ai scapat azi din vreo trei situatii la limita in care era sa faci accident tocmai pentru ca mintea iti e ferfenita.
Poate Dana va reusi sa doarma macar 2 ore neintrerupt. Poate doar frizeaza o depresie. Poate o ajut in weekend sa se odihneasca putin, sau macar sa se plimbe singura printre blocuri. Poate e deja prea mult sa te gandesti la toate astea in ultima ora. Poate in acel moment iti suna telefonul si raspunzi.
-Ce faci?
-Bine! pentru ca esti convins ca chiar asa este. Nu ai nicio problema atata timp cat nu te afli intr-o situatie fara iesire.
-Si noi suntem bine. Ajungeti maine pe la Buzau?
Am ajuns in cele din urma. In spatiul ala in care o farfurie pusa pe partea “gresita” a mesei reprezinta o adevarata declaratie de razboi. Alea sunt probleme, nu ce traim noi, niste copii la urma urmei. Copiii lor.
Asa ca, tocmai pentru ca nu avem probleme, nu ne mai ramane decat sa facem bine in continuare.
Am face bine sa dormim, spre exemplu.