Ce sa fac?! Bine.

Azi m-am gandit toata ziua la Roger Waters si la al sau Amused to Death. Probabil din cauza ploii marunte. Despre Waters se poate spune ca este unul dintre cei mai “vizuali” muzicieni care au creat vreodata. Si ma tot gandesc daca o sa fiu candva in stare sa ii transpun melodiile in fotografii. Spre exemplu, Amused to Death are 14 melodii. Cum ar arata cele 14 poze? Ce-as poza in locul lui Bill Hubbard? Sau cum as ilustra vointa divina? Cel mai greu lucru pe care trebuie sa il faci atunci cand incepi sa-ti imaginezi seria asta de 14 este sa scapi de cele trei elemente care compun imaginea de pe coperta albumului – televizorul, telecomanda si gorila. Inca nu am reusit sa scap de ele, dar nu capitulez.

Ieri am venit de la munte, am stat o zi impreuna cu familia unui prieten cu care (rusine sa ne fie) nu ne-am vazut de nici nu mai stiu cati ani. Am fost 7 cupluri, cu copiii de rigoare, a plouat de a rupt, Mandinga a falsat jenant, Bute a luat o bataie crunta – si cu toate astea a fost o zi pe care o voi tine minte cu mare placere. Si asta mai ales datorita faptului ca nimeni din cei prezenti nu avea ceva de demonstrat, nici vreun demon de imblanzit, nici vreun naduf de varsat. Toata lumea se purta firesc, daca iti vine sa crezi. Ma gandeam ca asa ar trebui sa arate si o cina in familie – bineinteles, intr-o familie straina de-a mea, pentru ca la noi e imposibil sa nu apara o cearta la un moment dat.

Alaltaieri am vrut sa iesim la o piesa de teatru, dar nu am gasit bilete la ce voiam si am ramas acasa. Numai bine, pentru ca de la 6 a inceput sa ploua zdravan. Speram sa fotografiez niste fulgere, dar nu au fost. Vreau sa vad daca merge sa folosesc o diafragma de 22 si o expunere de 30 de secunde, iar dupa ce apare fulgerul sa acopar obiectivul cu mana. Bineinteles, camera sta pe un trepied. Fantezii. Am adormit uitandu-ne la un serial politist, desi ea voia sa vedem Le Havre. Simteam eu bine ca nu ma tin pleoapele si mai bine adormi la un CSI decat la un Kaurismaki.

Inaintea zilei de alaltaieri mi-a venit un Kiev 4 de la Arad. E un alt aparat foto cu film, dar care are un caracter aparte. Pare sa mearga bine, am pus in el un film alb negru bun si scump, dar in ultimele 4 zile nu am avut ceva care sa ma inspire monocrom, ca sa zic asa. Inainte de asta nu stiu ce-am mai facut. E ca-ntr-o ceata placuta, imponderabila, in care Dana imi ofera la fel de mult sens ca intotdeauna.

Cam asta fac. Si ti-am raspuns aici mai pe larg pentru ca la telefon, cand m-ai intrebat ce fac, am zis un “Bine!” cam expeditiv. ┬áTu insa mi-ai spus ca nu prea pare sa fiu bine daca este sa imi analizezi statusurile si update-urile de pe Facebook. Poate de-asta nu te-am intrebat la randul meu “Tu ce mai faci?” – pentru ca stiam deja ca nu esti bine, in ciuda oricarui raspuns posibil pe care l-ai fi dat. Cum naiba sa fii bine daca ai ajuns sa iei atat de in serios acvariul asta de-i zice Facebook si sa-l confunzi cu realitatea ?!

Hai mai bine sa fugim candva cu fetele o zi la munte. Si, daca totul va fi bine, nu vom posta nimic pe Facebook, ca sa vezi ca se poate si asa.