N-am scris eu asta!

Cu cat inaintam in varsta, zice-se ca ceasul bilogic ne este dat peste cap si ni se pare ca timpul trece mai repede.
Poate din cauza asta nu vreau sa-mi tratez insomnia. Noaptea parca timpul zaboveste cu mine oricat am nevoie. Sta cuminte cat ma uit in nestire pe geam la bulevardul pustiu. Vad apoi ceasul si imi dau seama ca eternitatea a durat vreo 8 minute. Noaptea imi da voie ca intre doua guri de ceai sa-mi treaca prin cap zeci de ganduri care, in ciuda vitezei cu care alearga, au timp sa ma salute privindu-ma in ochi. Si cand termin ceaiul simt ca i-am mai dat o palma cuiva, ca am trait mai mult decat se cuvenea. Exact ca atunci cand vad un film bun sau citesc o carte buna.
Si tot noaptea scriu randuri ca cele de mai sus, pe care ziua le reneg foarte convingator, din simplul motiv ca ma fac vulnerabil. Sau ca ma fac sa par vulnerabil, ceea ce e tot un drac.