Cateva clisee care ma enerveaza teribil

E vorba de cliseele din filmele americane de actiune (da, mai fac si altii filme de actiune, doar ca nu-mi aduc acum aminte). Iata top5-ul meu:

1. E spionul care nu poate sa vorbeasca la casca fara sa isi puna mana la ureche. In lumea lor, cred ca ar avea acelasi efect daca ar urla atat de tare incat sa il auda colegul din masina de supraveghere.

2. Aia care ridica -chipurile- cocosul armei, ca sa arate ca vorbesc serios si sunt gata sa traga. Pai armele fac asta singure, mai putin cele de acum 150 de ani, din westernuri.

3. Tipii care isi iau o rafala dintr-un Kalashnikov in piept, dar scapa! Pasamite, cum ar zice Petre Ispirescu, aveau vesta antiglont. Pentru cei care mai cred ca asa ceva e posibil, ii rog sa nu incerce asta acasa. In fata unei arme de asalt, o vesta antiglont e la fel de eficienta ca un bodypainting.

4. Actorul principal, politistul, care intra peste baietii rai impreuna cu echipa SWAT. Pentru ca tu sa nu-l vezi incotosmanat cu o casca, cel din rolul principal abia daca isi trage pe el o vesta antiglont si gata, cu coafura in vant, infrunta gloantele. A, si despre cazurile in care se duce cand cu SWAT, cand fara – nici nu are rost sa fac un punct separat.

5. Gloantele armelor de asalt care nu se mai termina. Nu poti trage o rafala automata mai mult de 5 secunde. Nici macar atat. Dupa care, trebuie sa schimbi incarcatorul. Dar daca s-ar tine cont de asta, probabil Arnold si Stalone ar fi jucat numai in scurt metraje.

Daca stii vreun serial care nu sufera de cele de mai sus, te rog sa imi spui si mie. Gasesc ca un film de actiune e uneori la fel de “restartant” ca o bauta. Din pacate, in ultima vreme, gasesc tot mai greu.