Ce-i mai tare ca o cafea, dimineata, la prima ora?

Ei bine, asta:

Să te trezeşti lângă tine cu un papuc plin cu tuburi de oxigen, vreo 20 la numar, care scot sunete ca de zurgălăi, izbindu-se jucăuş unele de altele. Zurgălăi, zurgălăi, dar parcă suna cam înfundat, de parcă ar fi cam plini.

Mi-am dat seama că asta este şansa de a ajunge mai repede la birou, deşi probabil greşeam uşa şi as fi nimerit în al Sfântului Petru.  Trag brusc pe dreapta în benzinăria Rompetrol şi stau cuminte, cu fesierii incordaţi sperând să nu aud un boom prea curând. Oxigen + benzină = stereo damage.

Nu mai spun ca la întoarcere opreşte o maşină lângă mine la semafor, cu aceleaşi semne fatidice. Pe dreapta nu mai puteam sa trag, în stânga refugiu de tramvai, până să-mi dau seama că maşina cu semnele apocaliptice nu are nimic în remorcă, deja băusem încă o cafea. Hai, să n-aveţi parte!