Cei care cred ca au descoperit reteta promovarii gratuite pe retelele sociale promoveaza o forma de autism

Rationamentul lor e simplu (simplist, de fapt). Au descoperit una dintre retelele sociale majore (Facebook sau Twitter in 99% dintre cazuri) si incep sa adune “prieteni”. Isi strang vreo cateva sute-mii, dupa care incep sa-i bombardeze cu mesaje sau/si linkuri. Se promoveaza orice, de la un produs anume pana la articolele de pe propriul blog. E considerata de multi a fi o metoda gratuita si eficienta de a-ti face publicitate.

Lucrurile stau insa cu totul altfel.

Daca toti avem o idee despre ce e acela un prieten, in online lucrurile se schimba. Daca nu te intereseaza sa promovezi ceva prin contul de Facebook, aici prieten iti este si colegul de lucru, uneori si clientul, sotia sau prietena colegului si asa mai departe. Inca mai seamana profilul celui din lista cu un prieten in sensul propriu al cuvantului. Mai ales in acele cazuri in care unii vor sa intre in reteaua ta pentru ca le place cum gandesti/sau impartasesti cu ei aceleasi idei sau preocupari, nu doar un birou impersonal si barfele de la tigara.Dar nici acestia nu te vor ajuta sa-ti muti mobila si nici nu te vor imprumuta cu bani. Si ma opresc aici cu exemplele.

Fata de acestia de mai sus, “prietenii” din listele celor care au descoperit “secretul promovarii gratuite” – sunt si mai diluati. Singurul lucru care le trebuie pentru a se “califica” este sa ma adauge in reteaua lor de prieteni. Si astfel ajung la rationamentul cel mai pacatos dintre toate:

Sunt in lista lui de prieteni. Nu stiu cine e el, dar el stie cine sunt eu. Desi nu-i dau atentie, el imi va da. Ii voi trimite numai mesaje care ma intereseaza pe mine. Iar el va face exact ceea ce ii voi spune. Timpul meu nu costa bani, daca am trei mii de useri in lista si le dau trei mesaje pe zi, inseamna ca intr-o luna voi trimite peste un sfert de milion de mesaje. Gratis!¬† Nimeni nu-mi va ignora mesajele mele¬† asa cum le ignor eu pe ale tuturor. Pentru ca eu sunt incredibil de destept, iar el incredibil de prost. Si cred ca sunt unic, pentru ca n-am vazut pe altcineva sa faca la fel. Bine, am zis deja ca nu citesc nimic din ce primesc de la miile de insi din lista mea, totusi nu cred sa mai fie cineva care sa faca la fel…

Ei bine, daca rationamentul de sus e corect, atunci si metoda de promovare este eficienta.

Inchei cu o marturisire personala. Scriu randurile astea dupa ce m-am dezabonat de la un grup asa-zis profesional de pe LinkedIn. Fiecare intra sa-si dea linkul unui articol, sa-si promoveze un serviciu. Insa nimeni nu punea vreo intrebare si nici nu avea vreo parere: ma aflam intr-o camera in care eram inconjurat de surzi care urlau din rarunchi. Fiecare foarte multumit, de altfel.