Ce are copywritingul cu totalitarismul ?

Ma intreb de vreo cateva zile daca omul are o inclinatie nativa pentru totalitarism. Intrebarea s-a nascut pornind de la anumite lucruri care ma deranjau…cam dintotdeauna. Sa ma explic.

Daca ar fi sa ma refer strict la totalitarism, as vorbi despre o forma de guvernamant ideologic in care activitatile culturale, sociale, economice, politice, spirituale etc sunt subordonate unui conducator de stat. Cum traim intr-o societate democratica –zice-se- si nu intr-un sistem totalitar, o sa va propun o alta paradigma. Paradigma ar suna cam asa: suntem in primul rand guvernati de alegerile (mai mult sau mai putin constiente) pe care le facem. Acestea au asupra noastra o putere despotica, tot de noi oferita. As spune ca, fara sa ne dam seama, avem o inclinatie intrinseca pentru totalitarism. Si mai cred ca facem asta pentru ca aderarea la orice astfel de sistem “pacifica spiritul”.

O sa pun fata in fata cateva scurte exemple comportamentale pe care le-am avut in cap cand am ajuns la concluzia asta.

Fanaticul. Adera total la o ideologie (de obicei religioasa) care ii guverneaza toate alegerile: stie ce are voie sa manance si ce nu, cand are voie sa faca sex si cand nu, care sunt poruncile pe care trebuie sa le indeplineasca si pacatele de care trebuie sa se fereasca. Confortul psihic este unul real, accesibil imediat dupa acceptarea fara rezerve a ideologiei.

Militarul. Accepta programatic un set de reguli bine stabilit. Raspunderea lui este nula, rezumandu-se doar la executarea ordinelor. Varful ierarhiei preia toata presiunea psihica (asta daca nu cumva e un psihopat, lucru deloc improbabil), in timp ce toti cei din treptele inferioare pot dormi linistiti, indiferent de victimele pe care le-au facut. Ei doar “au urmat ordinele”. Constiinta lor este curata.

Corporatistul. Are un program fix. Stie cand e liber si cand nu. Stie care sunt procedurile si pasii pe care trebuie sa-i parcurga pentru a ajunge in top. Adera la sistemul de valori al corporatiei si isi asuma voluntar si sincer misiunea de evanghelizare a “necredinciosilor” – primii care sufera asediul ideologic, incercarea de “convertire” fortata fiind cei apropiati.

Publicitarul. Recurge la retete. Foloseste SIT sau metalimbaj de tip NLP pentru executii pe banda -cam de nota 7,maxim 8. Crede in epitete de tipul “genial”, chiar daca se refera la niste executii sablon. Nu mai creeaza, ci aplica. Dar n-ar accepta niciodata sa i se retraga titlul de “creativ”.

Si ma opresc aici cu schitele tipologice. Comunistul nostalgic e un alt exemplu pe care l-as fi putut evoca, dar mi se parea prea facil. Dar mai vad inca urmari vii ale totalitarismului de tip comunist in expresii ca “siguranta zilei de mine” – pe care le aud chiar si la insi de numai 20 de ani.

Exemplele de mai sus sunt unele brute, ilustrative si deloc exhaustive sau absolute. Manifestarile totalitarismului sunt insa mult mai subtile si nu se opresc aici. Fie ca alegi sa te imbraci smart (sau stupid) casual, fie ca alegi un brand in locul altuia, ca alegi sa fii sau nu fidel partenerului de viata, sa mananci disociat sau vegetarian – nu prea ai cum sa scapi. Poti, cel mult, sa alegi calea cea mai grea: sa-ti creezi propriul sistem valoric la care sa aderi zilnic si sa-l imbunatatesti la fel de des. Insa chiar si in acel caz, e bine sa incerci, macar din cand in cand, si altceva. Suna a loc comun, dar numai asa poti evolua.

Cred ca am cam raspuns la intrebarea din titlu. Dar o sa merg mai departe si o sa mai ma/va intreb daca poti scapa de totalitarismul ideologic facand copywriting ? Raspunsul meu este: Da, copywritingul te poate salva (partial, desigur) de totalitarism, la fel ca orice alta activitate umana – pe care insa alegi s-o faci constient. In ciuda faptului ca asa dureaza mai mult, ca risti sa ti se respinga executia, ca nu vei reusi sa adormi la noapte intorcand conceptul pe toate partile. Si mai recomand asa, ca sa nu se cada in totalitarismul anti-reteta, sa mai dam din cand in cand si cate o executie sablon. Prinde bine la “genialitate”.