Estetic, adica eficient

Asta va fi un post de genul “Stiati ca…”. Deci:

Stiati ca experienta estetica usureaza enorm procesul de memorare prin formarea de sinapse la nivel cerebral?

Cel care sustine asta este neurobiologul Martin Spitzer. Acest lucru se intampla datorita centrilor din regiunea orbito-frontala a cortexului. Acestia sunt responsabili de aprecierile de natura estetica si sunt legati de Nucleus accumbens , care joaca un rol esential in procesul de “recompensare a creierului” ( tot el e responsabil cu rasul, dependenta, frica sau efectul placebo ). Cum e vorba de placere, fenomenul estetic predispune la o atentie sporita, o concentrare mai buna si un timp mai mare acordat observatiei, favorizand dezvoltarea sinapselor. Toate acestea aprofundeaza intelegerea structurilor logice, recompensand prin placere “experienta estetica”. E placerea aceea a descoperirii sensului ascuns. E bine de stiut asta, pentru ca atat copywriter – ul, cat si art directorul fac din publicitate o asa-zisa forma de arta functionala. Adica o forma de expresie artistica in care esteticul este “doar” punctul pe care se sprijina o parghie. Sau, sa folosim o metafora mai aproape de adevar, este cotul mainii care intra in buzunar sa caute portofelul.

P.S. E o veche disputa in lumea asta a “artei functionale”. Si anume argumentul memorabilitatii. Se serveste rece si sec ca argument anti-estetic: nu e frumos, dar e memorabil. Pentru mine argumentul asta sta undeva aproape de nonsensul “exceptia confirma regula”. Bun. Daca te-ai intalni cu cineva pentru prima oara, cineva caruia vrei sa-i susciti interesul in vederea unei relatii (gen produs(brand)-cumparator), ti s-ar parea logic sa te mutilezi inainte de a te duce la prima intalnire?