140 de caractere, toate unul si unul! Sau: Twitter + me = Love

Vorbeam mai devreme cu bogdanel despre Twitter vs. short blogging. Ca de obicei, el, un vechi linuxist convertit cu forta (dar nu deplin) de producatorii de laptopuri la Vista, inclina spre solutia sustinuta de comunitate: e vorba de comunitatea WordPress in cazul asta (exemplu tema aici). Marele avantaj este cel al indexarii, care la Twitter lipseste cu desavarsire. Plus ca stilul lapidar, status-like, i se potriveste foarte bine. Eu cred ca o sa merg pe Twitter. Desi e cam elitist (un alt lucru care pe el il deranjeaza), mie imi convine mai bine pentru ca se integreaza usor si pe alte platforme (ex. Facebook). In plus, nu pot renunta la palavrageala de pe blog .

Asa.

Dupa ce am terminat discutia cu el, mi-am deschis contul de Twitter, ca tot venise vorba. Si gandindu-ma la ce urma sa scriu, am avut o epifanie: Twitter-ul este si un instrument spiritual!

“Luati-l, legati-l!” ai fi tentat sa spui. Dar gandeste-te o clipa: de cate ori pe zi ne gandim la ceea ce facem? Facem o gramada de lucruri inconstient, inertial, din rutina.  Insa, cand scrii ceea ce faci, ai ocazia sa vezi cat de aproape sau de departe te afli de propriul eu.  Si daca asta nu e un instrument spiritual, e cu siguranta macar un exercitiu spiritual. Bineinteles, cu conditia ca personalitatea ta sa aiba si o astfel de dimensiune. Sau sa-ti pese.