Baudolino

Baudolino

Dupa ce ani de zile am studiat Istoria Bisericeasca Universala si Istoria Bizantului, am dat peste o carte care imi exorcizeaza toate amintirile neplacute legate de aceste doua obiecte. Obiecte de studiu. Studiu? La naiba (Doamne-iarta-ma!), am spus “am studiat”, ce grozavie! Rectific: am vrut sa nu iau castane de la Parintele Banu in cazul IBU (mama, ce l-am mai copiat tot Seminarul, nu m-a prins niciodata!) si am avut o fascinatie sora cu Tarantino legata de atrocitatile din Bizant. Ca sa fie clar, daca am studiat ceva in 9 ani de Teolgie a fost vorba doar de Istoria Religiillor.

Sa revin la carte: e “Baudolino” al lui Umberto Eco. Personajul central e un mincinos. Iar intreaga carte este o metafora uriasa crosetata in jurul trecuturilor posibile, povestirea fiind pasata de la adevar la minciuna si invers. Ciudat cum nu se amesteca, dar se completeaza. Ce imi place cel mai mult la acest roman este o idee care subzista printre randuri: avem nevoie de minciuna pentru a ne trai cele mai indraznete viziuni.

Si ca sa inchei cu inceputul, Bizantul jefuit de cruciati e atat de viu, de bogat in detalii, de nou si surprinzator pentru mine, incat am visat scene din carte vreo doua nopti la rand. Pentru mine, asta inseamna Bizant dupa Bizant…

Scurt/2

Scurt/2

Am vazut Mephisto dansat de compania Derevo, la teatrul Masca. A trecut mai mult de o saptamana si inca sunt sub impresia spectacolului, in ciuda unui actor(nu-i retin numele)  din trupa lui Dan Puric care incerca sa imi spuna ca a fost “subtire”. Asta fiindca la Cluj se joaca Faust exact ca intr-un iad, cu porci taiati si miros de sange…L-am intrebat daca la final puteau si spectatorii sa ia cate o halca de carne, ca sa stiu daca fac un drum pana la Cluj. S-a uitat la mine ca la un porc, zau. Revenind la subiect: daca mai vin in Bucuresti, nu trebuie ratati. 9/10

Ieri am vazut “La piel que habito”, ultimul film al lui Almodovar. E un puzzle de zile mari (probabil o metabiografie), o capodopera regizorala, care exploreaza superficialitatea (pielea e simbolul ei) si felul in care ne pozitionam fata de ea. In ciuda implicatiilor filosofice adanci, m-a deranjat insa pretextul gay. Spun asta pentru ca daca nu esti niscai gay intr-un film parca nu e trendy. Ii dau un 8/10 dar ma simt fortat, nu sunt impacat :)

Azi am fost la Pina. Nu l-am vazut 3D, dar ma bucur ca l-am vazut fara ochelari. Un plonjon frumos intr-o viziune extrem de coerenta. M-a bucurat sa o vad dansata pe Maria Tanase intr-un mod avangardist. Cred ca Wim Wenders a trisat un pic scotand dansatorii in scene mai putin apasatoare ca cele imaginate de Pina Bausch (parcuri, trenuri,gari, soare). Un 8/10 nostalgic.

A, saptamana trecuta am vazut “Another Earth” 2011. Un fel de Melancholia in cheie Fringe, hihihi. Un film pe care m-am bucurat sa-l vad, care s-a rotunjit frumos in final. E ceva ciudat la el, rational i-as gasi cateva hibe, nu de plot, poate de pretiozitate a metaforelor, dar nu vreau sa le vad. L-am lasat sa-mi placa, pentru ca ideea unui univers paralel e incapsulata de o premisa care imi place tare mult: daca am fi fata in fata cu noi insine, ce ne-am spune? Probabil nimic. 8/10

 

Cum te poti umfla in pene?

Cum te poti umfla in pene?

Mi-a spus cineva-candva-nu-mai-stiu-cum ca Chesterton are o povestire despre un copac care mananca la un moment dat niste pasari care i se asezasera pe ramuri. Si ca in primavara urmatoare, copacului i-au crescut pene in loc de frunze.

Mi-am adus aminte de metafora asta vazand un cunoscut care, dupa ce a jucat rol dupa rol pe scena, a inceput sa joace aceleasi roluri si in viata. Metafora copacului cu pene mi se pare una cum nu se poate mai reusita pentru cei care credem ca ceea ce facem nu ne afecteaza fiintial.

Chiar, mie ce pene imi vor creste la primavara? Dar tie?

Daca vrei, poti?

Daca vrei, poti?

Am vazut de multe ori oameni pierzandu-si jobul sau chiar averea dintr-un exces de incredere in fortele proprii sau chiar in soarta ori noroc. Din pacate, internetul si salile de training sunt pline de discursuri motivationale care clameaza superioritatea mintii asupra corpului si chiar asupra a ceea ce ne rezerva viitorul. Ma refer aici la un film foarte la moda printre “consumatorii” de motivationale, The Secret, care pare sa aduca dovezi in sprijinul ideii ca daca iti pui cu adevarat ceva in cap, atunci universul conspira ca tu sa ti-l indeplinesti. Sincer, n-as vrea sa fiu in pielea Universului in cazul asta.

Ce mi-a venit sa scriu asta azi? Duminica, la maratonul de la Philadelphia, doi alergatori au murit. Unul avea 21 de ani, celalalt 40. Unul a murit cu 400 de metri inaintea liniei de sosire, celalalt imediat dupa finish. Despre maraton se spune ca e o cursa pe care o incepi cu capul, o continui cu picioarele si o termini cu inima. Ce uita in general alergatorii si “motivatorii” e ca inima e un muschi care, o data rupt, nu se prea mai reface. Increderea prea mare in fortele proprii, increderea exagerata ca nimic rau nu ti se poate intampla – poarta numele de Superman Complex. Din pacate, in zilele noastre oamenii platesc bani grei sa il dobandeasca: traininguri minune, mii de carti care te invata cum sa devii milionar peste noapte etc. Din pacate, din miile de persoane care au complexul Superman, una reuseste din cand in cand. Ei bine, ca intr-o conspiratie monstruoasa, doar acele putine persoane care reusesc isi spun povestea la televizor sau se apuca sa scrie o carte. Cei care mor dupa o cursa de maraton sau care isi pierd averea la FNI, cu ce se aleg? Sigur – cu un articol scris pe un blog ca cel de fata.

De cate ori ai ocazia, te rog sa le spui tuturor celor pe care ii vezi suferind de complexul mai sus mentionat ca falsa axioma “daca vrei, poti” nu presupune, cum cred majoritatea, ca daca vrei – poti orice. Inseamna doar ca pentru a putea realiza ceva, trebuie mai intai sa vrei. Si atat. Ca si cand ti s-ar spune ca daca vrei sa castigi la loto, trebuie sa joci. Nu inseamna ca daca vrei orice, poti orice. Pentru ca atunci cand o vei da in bara, se va gasi un “motivator” care iti va servi replica: “nu ai vrut suficient sau cu adevarat”.

P.S. Nu le-as recomanda depresivilor cronici si celor lipsiti de incredere in ei insisi sa se bucure excesiv in cazul in care citesc aceste randuri. Probabil exista pe undeva si un Complex de tip Leguma, la fel de nociv ca cel de tipul Superman. De acest tip de complex vegetal sufera in genere cei care numesc “imposibil” ceea ce doar dureaza mai mult sau e putin mai greu.

Spaima vampirilor

Spaima vampirilor

Aud ieri melodia asta. Hm, vocea imi suna familiar. Aha, e ala care vrea sa ajunga milionar, miliardar so fuckin’ bad, imi zic. Hai ca merge, Bruno Mars e ok, in doi timpi si trei miscari ajung la videoclip. Nu trec bine catva zeci de cadre si SOC! ii vad pe aia din Saga Amurg, ii stii, platonicii. Ce cauta asta cu coltosii? mi-am zis. Din cauza asta n-o sa mai spun nimanui ca imi place piesa (“am si eu o-o-o- prestanta, am si eu o  aroganta!”)

Dar stai! – mi-am dat seama care e legatura dintre Bruno Mars si Saga Amurg. Ia uita-te sa vezi ce vena i se ridica pe gat cand canta! Sunt sigur ca orice vampir ar face accident vascular cerebral de la erectia caninilor, zau asa. Zi tu ca nu, vezi de la secunda 30:

Rosa, de Jesus Orellana

Rosa, de Jesus Orellana

E un film SF de sub 10 minute care imi aduce aminte de Ghost in the Shell. Cum trece timpul :) . Atmosfera postapocaliptica, personajul orincipal este un fel de robot/android, care are in el(ea?) capacitatea de a regenera o planta disparuta. Nu voi povesti actiunea, nici nu prea am ce, hihihi, e un scurt metraj – te las sa te bucuri de ea (are unghiuri surprinzatoare, detaliile sunt maniacale, atmosfera te prinde). Pentru mine a fost o anamneza a unei metafore vechi de cand era noastra, aceea ca pentru a trai, o samanta trebuie sa moara. Pana nu esuez intr-o predica, iata filmuletul integral:

Oameni suntem

Oameni suntem

Tot ma atentioneaza lumea de ceva vreme ca vorbesc cam porcos. Am replicat de fiecare data ca e din cauza meseriei, ca nu poti sa incui o singura usa in Castelul Axonilor si, la fel, cand deschizi una deschizi mai multe. Asta ar fi pretul pe care trebuie sa-l platesti atunci cand il cauti pe nenea Conceptul. “Ma exprim vulgar, dar nu gandesc obscen”, obisnuiam sa ma scuz emfatic.

Insa duminica am fost la meci, la Sportul cu U Cluj. Si i-am zis vreo cateva mai colorate lui Cristea, Printisorul (Botoxului?). M-am simtit insa cam aiurea cand mi-am terminat „discursul” racnit si colorat, „plin de sos” cum ar zice Andrei, cand un tata incerca sa ii explice fiului de vreo 5 ani de ce naiba radea toata tribuna (adica toti cei 20 de insi) dupa cele zise de mine. Mi-am soptit atunci in barba ca am nevoie de o solutie creativa. Am gasit-o si de azi o pun in aplicare: voi inventa eufemisme, cele folosite de altii imi provoaca ceva asemanator cu abstinenta. Daca e eufemism, macar sa fie al meu, mi-am zis. Iata-l pe primul dintre ele: a omeni. Ca sa stiti, ma veti auzi spunandu-l in urmatorul tip de contexte:

  • La puscarie nu trebuie sa scapi sapaunul la dus pentru ca risti sa fii omenit in cur.
  • Omenesti nu omenesti, vremea omenitului trece.
  • Ma omenesc in ea de viata!
  • Sa te omenesc! Etc.

Atat am avut de zis. Voiam doar sa ma asigur ca nu te vei face ca ploua atunci cand o sa ma auzi vorbind frumos.

Pilotul propriei vieti

Pilotul propriei vieti

Tare mi-e teama ca am inlocuit o dependenta cu alta. De cand nu mai fumez, ma uit compulsiv la seriale. Sudez fara probleme doua-trei episoade din House. Nici nu-mi dau seama cand rad un pachet intreg de Two and a Half Men. Tusesc de la cat Dexter am vazut si cred ca nu mai simt gustul mancarii de la excesul de CSI. Daca e sa mi se faca pofta, ma uit de la oricine. Iau fara probleme un Sex and the City sau The Mentalist mai light, asa, de la Dana. Nu refuz, daca e cazul (raceala, insomnie) nici un True Blood. Stiu ce gust au si Fringe, Galactica, Alphas, Weeds, Monk, The Office, Shark, Castle, Californication, Nip/Tuck, Terra Nova si nu mai am aer. Concluzia e ca nu iert nimic si ma bate gandul ca ma aflu intr-un fel de dilema: daca renunt la fumat o sa traiesc mai mult – dar acest timp va fi insuficient sa vad toate serialele din lume.

Ce pacat ca viata asta are doar un episod pilot.

 

Ion & Maria

Ion & Maria

Ion si Maria se cearta in draci:

- Marie, asa nu se mai poate, ajunge, hai sa divortam!

- Nu, Ioane! Vaduva m-ai luat, vaduva sa ma lasi!

Mai putin ghinion, la super oferta

Mai putin ghinion, la super oferta

Pentru cititorii superstitiosi, lansam oferta lunii. Azi nu mai suntem in data de 13: suntem in 12,99 Septembrie!