: dragos voicu

Marea Trecere

Posted by Dragos Voicu under Replici

O planeta anonima se vede cu planeta Pamant. Si-i zice:

-Salutare, surioara! Ce mai zici, ce mai faci, ca nu te-am vazut de vreo cateva milioane de ani…

-E…ce sa fac…nu prea bine…mi-au iesit niste Homo Sapiens…

-Stai linistita, draga! Nu e nicio problema, o sa treaca…am avut si eu…

Mad Men, din martie la TVR

Posted by Dragos Voicu under Alti demoni

Aflu dintr-un promo TVR ca serialul incepe sa fie difuzat din martie.
Insa trebuie sa recunosc ca nu sunt prea incantat,
fiindca mi-e teama ca din cauza Mad Men se va ajunge la o noua specie de “prezentator de concept”,
cliseistica si la fel de sforaitoare ca formele fara continut livrate cu ajutorul power point-ului. Specie tot din regnul imitatorilor, desigur.
Si asta pentru ca imi vine in cap ce a facut celebra carte cult a lui Beigbeder in mediul asa-zis creativ romanesc,
carte care a umplut agentiile de pop-staruri cu aer afectat si ochi NEAPARAT injectati.
In plus, ironia este ca o carte-denunt a devenit un manual comportamental pentru prea multi.
Cred ca e bine sa va dau o mostra din Mad Men, sa vedeti de ce ma tem (embed disabled, asa ca va astept inapoi dupa 3 minute si jumatate de vizionare)

Acum intelegeti care este riscul? Piata sa astepte asemenea speech-uri. Aspirantii si ignorantii sa aiba fantezii.

Iar ele sa apara… ca forma. Si, in timp, ridicolul sa devina standard.In cele din urma, se va intampla cum s-a intamplat cu asa zisele prezentari: oricine da save unui power point are deja impresia ca tocmai a terminat de scris o prezentare.

Si gata. Ajunge cu tristetile si fricile mele si uitati-va la serial, pentru ca merita.
In primul rand pentru faptul ca este, probabil, cel mai cinematic serial din istorie.
Cadrele sunt picturale si discursul camerei este la fel de consistent ca al personajului principal.
Si, in timp ce va veti uita, rugati-va ca aspirantii si clientii sa nu-si modifice asteptarile… formale.
S’avem bafta!

Nesiguranta zilei de maine

Posted by Dragos Voicu under Alti demoni

Observ ca, pe masura ce inaintez in varsta, tot mai putina lume ma contrazice.
Probabil, multi dintre cei cu care intru in dialog au obosit sa dezbata argumentat.
Oricum, nici prin cap nu-mi trece ca brusc, peste noapte, am devenit fie oracol,
fie nebunul cu care nu e bine sa te certi. Dincolo de toate astea, la cei treijde de
ani si un pic ai mei, am observat ca cel mai mult socheaza lipsa lucrurilor sigure (cum ar fi, la gramada -
casa, masina, copilul-nu neaparat in ordinea asta) si, deopotriva, relaxarea cu care eu as privi
aceste carente majore, zice-se. Doar cativa din generatia certitudinilor
(40+ la oras, in provincie incepe de la 25+ odata cu aparitia copilului)
indraznesc sa ma intrebe, cu o jumatate de gura:
“cum pot trai asa, fara nimic sigur in viata ta?”
Si am raspuns si eu cam tot cu o jumatate de gura, cu argumente inteligibile pentru target (ba ca-i criza, ba ca inca sunt tanar etc).
Am raspuns asa pentru ca nu vreau sa descurajez total pe cei care ar indrazni sa-mi puna o intrebare, ca altfel
m-ar fi trecut la categoria nebuni de legat.
Va spun insa voua- cred ca tot ceea ce e sigur in viata miroase
a moarte. Miroase a cel mai “cert” lucru din viata asta. Mi-e al naibii de clar ca certitudinea asta ultima
a infestat cu putregai toate celelalte certitudini, cu atat mai amorfe cu cat pot fi evaluate in bani.
Si nu pot sa nu ma intreb – oare atunci cand voi fi inconjurat, iremediabil, de certitudini de tot felul,
ba, mai mult, cand le voi vana cu inversunare, in ce cheie le voi mai decoda, in asa fel incat sa nu ma cert cu mine insumi ?!

Pana una alta, maine nu-mi iau masina, casa nici atat. Dar poate o sa ascult vreo melodie aparte, o sa citesc vreun rand memorabil, poate o sa ascriu chiar eu unul. Sau poate ca nu. Dar gandul asta imi da senzatia ca miros al naibii de bine!

O obsesie veche

Posted by Dragos Voicu under Alti demoni

High hopes.
Asculta mai multe audio Muzica

Beyond the horizon of the place we lived when we were young
In a world of magnets and miracles
Our thoughts strayed constantly and without boundary
The ringing of the division bell had begun
Along the long road and on down to the causeway
Do they still LIVE there by the cut
There was a ragged band that followed in our footsteps
Running before time took our dreams away
Leaving the myriad small creatures trying to tie us to the ground
To a life consumed by slow decay

The grass was greener
The light was brighter
With friends surrounded
The nights of wonder

Looking beyond the embers of bridges glowing behind us
To a glimpse of how green it was on the other side
Steps taken forwards but sleepwalking back again
Dragged by the force of some inner tide
At a higher altitude with flag unfurled
We reached the dizzy heights of that dreamed up world

****

Encumbered forever by desire and ambition
There’s a hunger still unsatisfied
Our weary eyes still stray to the horizon
Though down this road we’ve been so many times

The grass was greener
The light was brighter
The taste was sweeter
The nights of wonder
With friends surrounded
The dawn mist glowing
The water flowing
The endless river

Forever and ever

Tu ce pasiune ai?

Posted by Dragos Voicu under Alti demoni

aparu de curand pe net o miscare cu un scop aparte: isi doreste sa stranga laolalta toti oamenii misto (si, probabil, putini) care au o pasiune. care e finalitatatea? aceea ca, la un moment dat, daca suficiente semnaturi vor fi stranse, sa avem o zi (vineri, yupiiii!) libera, a pasiunilor.

Imi place de mor ideea, si ma gandeam ce-as face eu intr-o astfel de zi. Nu va spun care este primul lucru care mi-a venit in cap, ca mi-e rusine. Insa al doilea gand m-a izbit ca o revelatie neagra, ca si cand s-ar dovedi stiintific si indubitabil ca Diavolul exista: mi-a trecut prin cap ca multi ar dori sa-si petreaca o astfel de zi libera la birou!

Oricum, daca exista Diavol, sigur exista si Dumnezeu, asa ca mi-am revenit rapid. Si cum tristetea trece dar linkurile raman, bucurati-va de cel despre care va povesteam : http://www.pasiunea.eu.

Pe cai mari

Posted by Dragos Voicu under Alti demoni

Am auzit-o ieri pentru prima oara, si am ras surprins la final. Se pare ca la fel au facut si cei din Carnegie Hall. Enjoy!

Ghisee si numere

Posted by Dragos Voicu under Alti demoni

Ghiseul da in curte, ceea ce e 1 lucru foarte bun, nu e nevoie sa stai la coada inauntru. E mai mult aer, asta inseamna ca n-o sa te mai intrebi retoric daca deodorantul a ajuns pe meleagurile alea. Primesti buletinul la 9 fix, ti-ai tras 1 buletin european, 1-ul care sa-l inlocuiasca pe cel “pierdut, nu furat”-cum te-a sfatuit un politist sa declari cu 2 saptamani inainte. Taxiul asteapta sa te duca la gara. Ai totate sansele sa prinzi intersitiul de 9.46, asta inseamna ca la 12 poti merge cu M. la intalnirea cu clientul.

Esti in gara la 9.09. In spatele ghiseelor de-acolo sunt de 2 ori mai multi oameni ca in gara. Fara sa stai pe ganduri, te indrepti spre singurul ghiseu unde 4 oameni stau la rand, e clar ca doar acela e pentru bilete, restul, dumnezeu stie iar tu n-ai chef sa afli. Iei 1 bilet de 38.40 lei la intersitiul de Suceava. Dupa ce ti-l pune in mana, tanti de la ghiseu iti spune sa nu te grabesti, ca trenul are vreo 20 de minute intarziere, si oricum, nu se stie la ce peron targe, plus ca intersitiul de la 9.54 s-ar putea sa ajunga inaintea astuia de 9.46. Dai sa razi dar nu o faci.

Treci pe la chioscul de langa gara sa-ti iei apa pentru drum. ceri ca fraierul o apa minerala plata. Tanti de la ghiseul ala se uita suspicios la tine sa vada daca nu cumva faci misto, se pare ca nu faci, oricum te intreaba intepata prin fanta ingusta-pai hotaraste-te, minerala sau plata?!- n-am timp, nici chef, ii spun repede ca un borsec plat la 2 litri e bun, costa 2,5 lei da-i las 3 pentru lectia de romana comerciala.

Trenul ajunge in cele din urma, bineinteles cu peste 20 de minute intarziere, oricum vei recupera ceva timp, iti spui, in intersitiuri sunt prize de 220 si poti lucra 2 ore pana la bucuresti. Intri in vagonul 3, cauti din ochi locul 47, il gasesti fara entuziasm, langa tine e 1 batran cu pulover de lana, te gandesti ca tu n-ai 1 la fel de gros pentru iarna, in fata este 1 cuplu, el doarme, cu gura deschisa si 1 lichid dubios in coltul gurii, ea doarme langa el, cu 1 copil dubios in brate, caruia ii curge 1 lichid dubios din gura. Te uiti disperat in jur, se pare ca nu exista 1 alt loc liber, dar vezi inca 6 barbati dormind cu gura deschisa, inca 4 femei cu sugari in brate, si inca 2 batrani in pulovere de lana de parca 17 august ar fi o sarbatoare pastoreasca. ca in vis, te holbezi peste culoar unde sta cineva care tine pe piept “poeta a nueva york”, de llorca. O tine pe piept fiindca doarme si el, cu gura deschisa – dar uscata – e unul din cei 6.

Cauti cu disperare 1 priza pentru laptop, e blocata de 1 butoi urias de varza. Elucidezi atunci a ce mirosea in afara de transpiratie, pampersi si lana imbibata de transpiratie, te uiti cu repros la batranul cu puloverul gros de lana, el doarme dus, si brusc il gasesti simpatic. Nu are niciun rid de la vre1 deadline, nu pare sa viseze la vre1 brief, si nici criza de oxigen nu pare sa-l ingrijoreze. Pai daca asta nu-l ingrijoreaza, cealalta credeti ca are vreo sansa?!

Te intrebi daca oamenilor batrani le e frig sau le e frica de raceala. Speri sa le fie frig pentru ca tu urasti caldura, iar de vreo luna incoace batranetea ta nu ti se mai pare atat de improbabila. Bateria laptopului e pe sfarsite, e aproape 11 si nici vorba de ploiesti in zare, o sa intarzii vreo 40 de minute, estimezi, dar deja in momentul in care inchizi laptopul abia daca mai simti altceva in afara unui miros vag de lana.

metafore, canci.

p.s. da, uneori si numarul pare a fi 1 articol foarte nehotarat…

De la doi iepuri in sus sau cum “si-si” inseamna, de fapt, “nici-nici”

Posted by Dragos Voicu under Copywriting, Digital branding, Digital copywriting

Stateam in fata clientului – scuze- Clientului si incercam sa-i explic ca nu e bine sa comunicam prea multe lucruri deodata, ca daca avem mai multe de comunicat, mai bine le comunicam pe rand. Ma intreaba de ce. Ii raspund in circa 10 minute. Pica pe ganduri, se uita la print si, iluminat subit, imi rade in fata: “Hai ca mananci cacat: in partea de jos incape de trei-patru ori mai mult text decat ai bagat tu!”.

Asta se intampla acum vreo patru ani. Zilele astea se intampla ceva aproximativ la fel – dar intr-un context ce tinea, in ton cu vremurile,  de digital copywriting ( mai precis de online copywriting – era vorba de un landingpage, destul de asemanator ca functii cu printul ). De data asta insa clientul a inteles si a facut cum trebuie. Diferenta dintre cele doua episoade a fost “incununata” de replicile de final (le dau ca sa explic titlul, nu ca ar fi vreo mare grozavie):

-In comunicare, de la “vreau si aia-si aia”  se ajunge aproape invariabil la ” nici aia, nici aia”.

- Ca in aia cu calul si magarul?

- Exact ca in aia!

Dupa cum vedeti, despre catari nimeni nu s-a dat in pomeneala.

P.S. Mai ales in zona de digital copywriting, unde textele interminabile sunt total contraindicate, ma gandeam ca ar trebui sa facturez clientii la numarul de cuvinte, nu la proiect. Poate asa vor fi mai cooperanti cand le spun sa taie. Acum, chiar daca n-o spun, au impresia ca le recomanzi un text scurt ca sa muncesti tu mai putin. Sa speram ca si criza va mai submina din suprematia Cantitatii.

Viata la tara

Posted by Dragos Voicu under Executie publica

Inca un viral – care decoleaza chiar acum. Nu incercati asta acasa!

YouTube conceptual ad – GreenTube

Posted by Dragos Voicu under Digital copywriting, Executie publica

Cateva clipuri foarte “curate” ale Greenpeace, care prin ineditul executiei isi fac treaba cu brio. Partea de digital copywriting include si gasirea unor astfel de solutii. Pentru mine,  e una dintre ideile acelea de care-mi pare rau ca nu le-am avut eu. Iata cele trei executii ale seriei “GrenTube”:

P.S. Bineinteles, tot de la Alinutza veni linkul…10q, you little devil!